marți, 29 noiembrie 2011

Aşteptări

Partial de la acestea porneste totul, nu?
La ce ne asteptam odata vazuti cu aparatul de fotografiat in mana? Sau cand realizam un cadru "extraordinar", in acceptiunea noastra, desigur :-P, iar apoi il publicam/postam undeva? Ma astept la ceva scriind aceste articole? Voi va asteptati sa gasiti sau sa aflati ceva anume din ele? :-) Eu va voi vorbi doar de experienta mea, poate unii o veti gasiti utila, poate macar un pic interesanta...
Crovuri, Muntii Mehedinti, Romania, Octombrie 2011. In spate se vede varful Arjana din Muntii Cernei.
Cand mi-am cumparat aparatul de fotografiat nu aveam absolut nici o pretentie "fotografica", daramite artistica. Nici acum nu am. Imi doream pur si simplu sa pastrez amintiri de la munte si din excursii. Si acum imi face placere sa revad oricand fotografiile ce pastreaza acele amintiri. Cred ca este esential sa nu uitam de ele (si stiu ca am neglijat aspectul acesta in ultima vreme).
Facand fotografii, constati ca nu poti sa surprinzi tot ce iti doresti. Si cum am vrut mai mult, au inceput sa apara intrebarile, cum sa fac sa imi iasa imaginile intr-un anume fel sau chiar cum le-am vazut la altii :-). Din pacate oricat ai cauta, nu gasesti raspuns la orice. Oricat de simplu s-ar putea explica anumite aspecte. In cazul meu ma interesa fotografia de natura si peisaj. Cumparand un aparat mai performant, fel de fel de filtre, procesand imaginile intr-un program pe calculator nu ne face automat sa realizam imagini mai bune. Surprinzand un moment extraordinar, un rasarit, o chiciura, o furtuna, un peisaj spectaculos, nu inseamna ca am reusit neaparat un cadru foarte bun. Apar multe intrebari legate de realizarea unui cadru, unele sunt foarte tehnice, altele tin de scule, altele de procesare de imagine, altele tin de partea compozitionala. Cred ca este un proces mai lung, trebuie sa ajungem sa constientizam felul in care gandim realizarea unui cadru, de la momentul cand alegem ce intra in compozitia lui, cand declansam, pana la cum va arata imaginea finala. Insa constati ca simple idei spuse de altcineva pot fi o adevarata revelatie.

Masivul Ceahlau, Octombrie 2011
Eu de abia de ceva vreme am inteles mai bine aceste lucruri, si sunt la inceput de drum. Aici este unul din primele cadre realizat cand am inceput sa constientizez vag toate acestea.

Voi incerca in cateva articole sa impartasesc din experienta mea, sperand sa fie utile si altora interesati de fotografia de natura. Nu exclusiv lor, ci si vizitatorilor simpli, cei care privesc imaginile. Poate isi vor explica si ei anumite lucruri ce le vad. Mi-as dori sa privim un pic mai atenti imaginile, cel putin cele care ne atrag atentia, nu sa dam doar un "click" si suntem deja la urmatoarea. Imi dau seama ca este greu in noianul de informatie cu care suntem asaltati zi de zi, nici eu nu sunt in stare sa fac acest lucru tot timpul, dar incerc. Nu ma refer doar la imagini, poate fi un film scurt, o piesa muzicala, un gand scris de cineva. Revenind la imagini, sa nu uitati ca unele prezinta chiar locuri reale, unde ati putea ajunge si voi, trebuie doar sa va doriti.

Muntii Parang, August 2011

Iar aceste locuri trebuie pastrate ca sa le poata vedea si altii la fel.

Sub varful Serbota, Muntii Fagaras, Septembrie 2011
Legat de imagini, cate se pot discuta... Mi-as dori ca lumea sa se implice mai mult in discutii constructive si sincere, se pot invata multe. Insa din pacate in multe discutii apar orgoliile, neintelegerile, supararile...

Gata cu cugetarile si sa revenim sa vorbim despre "asteptari mari", dar mai concret.
"Fotograful" - Muntii Retezat, Iunie 2011
Vreau sa vorbesc despre prima imagine din postare, cea din Crovuri, de la care eu unul aveam asteptari mari. Acum nu stiu ce sa cred despre acea imagine, mie imi place foarte mult, compozitia este potrivita, dar nu pot sa imi dau seama daca are acelasi impact pentru privitor cum are pentru mine. De ce ma intreb acest lucru? Pentru ca este o imagine pe care am anticipat-o mult, iar momentul, starea de acolo imi este vie inca in minte. De la faptul ca ma temeam ca nu am ajuns in perioada potrivita pentru a prinde copacii colorati in Crovuri (locul din imagine). Dar am avut si copacii ruginii asa cum mi-i doream cand am ajuns acolo. Referitor la cadrele posibile, cu o seara inainte eram in aceleasi loc, studiasem locul, aici eram cu compozitia pregatita, asteptam doar momentul. La rasarit ma asteptam ca soarele sa imi lumineze varfurile din dreapta ce strajuiesc Crovurile. A fost chiar mai bine, deoarece erau cativa nori in locul de unde rasarea soarele, asa ca momentul asteptat s-a produs si totul a fost scaldat intr-o culoare rosiatica (o percepeam ca un roz), foarte discreta. Am capturat cateva cadre. Dupa cateva zeci de secunde totul era gata.  Aveam cadrul capturat cel putin. Insa am revenit acasa si trecut la procesarea imaginii de acolo. Simt ca nu am reusit sa reproduc nici pe jumatate din ce am vazut acolo pret de cateva clipe... Asta cumva referitor la asteptarile noastre... fiecare isi trage concluziile. Eu le-am tras pe ale mele, sigur la iarna voi ajunge acolo, si tot pentru un rasarit.

PS: Ah, si nu, nu mi-am scrijelit semnatura pe bolovanul acela :-))

11 comentarii:

Bogdan spunea...

E faina fotografia. Silueta umana aduce mult compozitiei. Ar fi mai interesanta versiunea color totusi. Parerea mea.

Per total imi plac fotografiile tale.

Serban Simbotelecan spunea...

Multumesc, Bogdan. Cele 4 fotografii de la urma le-am ales ca sa completeze textul.
Din pacate la fotografia la care te referi, atmosfera era foarte cetoasa, culorile nu erau interesante deloc.

Carmen Negoita spunea...

Îmi place culoarea şi compoziţia din prima fotografie. Arată chiar foarte bine. Dacă ar fi să fac o comparaţie între ea şi ultima fotografie, mi se pare mai de efect cea alb-negru. Omuleţul acela reprezintă sarea şi piperul ei, dacă pot spune astfel. Şi cea de-a doua face parte din acele fotografii în faţa căruia exclami "woooow". Pare ireală. N-ai încercat şi ceva mai wide la răsăritul din prima fotografie?

Serban Simbotelecan spunea...

Multumesc Carmen pentru pareri. Imaginea alb-negru in contextul articolului meu ar vrea ne reprezinte pe noi. Noi am fi omuletul aflat in fata "asteptarilor mari" aici prezentate prin peisajul mare care se deschide. Nu m-am priceput niciodata la comentarii literare :)), dar sper sa se inteleaga ideea. De fapt tot ce am scris as vrea sa fie inteles la nivel de idei, chiar si ultima parte.
Mai wide nici nu cred ca puteam, dar din punctul respectiv aceasta este partea care este cea mai interesanta oricum. Iarasi mai wide, nu mai functioneaza compozitia.

Diana Coman spunea...

Culorile is faine.
In schimb privirea e foarte atrasa de V dintre munti si ma conduce la muntii din ultimul plan. Restul pare ca se cam pierde (cel putin mie asa mi se intampla - imi fug ochii direct la muchiile muntilor).

Serban Simbotelecan spunea...

Multumesc, Diana.
Inseamna ca se intampla ceea ce imi doream, muntii sunt subiectul principal. Si pentru cine cunoaste locurile, stie ca nici ar putea fi altfel. Dar uite ca mi-ai dat o idee si voi vorbi in articolul urmator exact despre compozitia de aici si de ce am compus asa. Mai ales ca este o compozitie cu foarte multe elemente. Facand aceste exercitiu, si eu imi dau seama mult mai bine daca mi-a scapat ceva, pot sa aflu si parerile voastre. Din pacate nu voi apuca decat saptamana viitoare, voi fi plecat intre timp.

Diana Coman spunea...

Super! Asteptam articolul :)

Serban Simbotelecan spunea...

Chiar ma gandeam sa incep sa ating acest subiect al compozitiei si nu stiam de unde sa incep. Cel mai simplu este tot printr-un exemplu; va fi ilustrat, nu doar text, pentru o intelegere mai clara ;)

pheideas spunea...

Un mare fotograf de peisaj spunea odata ca el niciodata, cand ajunge intr-un loc, nu scoate aparatul si incepe sa traga. Avea un Mamiya :) Ci se aseaza si contempla peisajul, locul, intra in conexiune cu tot ce il inconjoara, pana cand i se aprinde beculetul. Nu pot spune ca am multa experienta ... doar ca am am facut de ceva vreme pasul de la tehnica la compozitie, ajutat intrucatva si de profesie. Stiu sigur ca exista o mare diferenta intre perceptia pe care o avem in natura, si cea din fata monitorului. In peisaj toate simturile intra in actiune si ne pacalesc. Pentru a nu ma lasa inselat, uneori mai folosesc cartonasul decupat. Sau pur si simplu nu fac nicio poza, daca nu ... mi se aprinde beculetul. :)

djdano spunea...

Serban, acum am o dilema: nu stiu daca te pricepi mai bine la scris sau la fotografiat... cred ca le faci bine pe amandoua. De-abia astept sa te mai citesc. :)

Serban Simbotelecan spunea...

Sunt intru totul de acord cu tine @pheideas. La inceput ma lasam inselat de momentele acolo si eram dezamagit de rezultate cand ma intorceam acasa. Acum vad altfel, sunt detasat cand fotografiez, mult mai atent la ce compun, in schimb sentimentele din acele momente nu se schimba :-)

Multam tare fain, @djdano :-), de incurajari! ;-)

Trimiteți un comentariu