luni, 10 septembrie 2012

Asteptand ursul...


La propriu. Adica a si venit intr-un final. Prima oara l-am auzit mult mai jos mormaind, probabil cand ne-a simtit. Iar Irina a auzit trosnituri jos in vale, probabil urca spre saua in care asteptam apusul. Dupa cateva minute l-am auzit mult mai aproape, miscand jnepenii. Am strigat sperand sa il sperii si sa il fac sa ne ocoleasca pentru a nu rata cadrele cu ultimele raze de soare. Doar ca el avea calea lui, asa ca tot spre saua in care ne aflam vroia sa ajunga. Dupa niste miscari mai serioase ce le-am auzit prin jnepeni, am tras ultimele doua cadre si i-am strigat Irinei: "Cred este timpul sa plecam de aici" :-). Probabil ca ursul stia tot timpul ca noi eram acolo, doar ca l-am auzit incercand sa treaca in fuga de pas pentru a nu se intalni pe noi. Nu l-am vazut in nici un moment, doar ca se vedea ca este un animal mare acolo in jnepeni, la vreo 15-20 de metri. A fost experienta interesanta, din care am mai invatat.

12 comentarii:

Ioan spunea...

Eu de cand imi doresc o astfel de intalnire... ehee! :D Dar cum ai actionat tu e varianta cea mai sigura, e bine sa faci galagie, sa-ti faci simtita prezenta si eventual sa te retragi din calea lui. Si el isi vede de drumul propriu...

Lucian spunea...

Foarte frumoasa imaginea, intalnirea cu ursul cred a sporit cu mult adrenalina momentului :)

Serban Simbotelecan spunea...

Multam de comentarii! Voi mai pune si alte cadre faine, Lucian. Chiar m-am comportat foarte calm aici. Vroiam ca si Irina sa fie calma si sa nu ne rupem picioarele pe poteca cand ne retragem.
Corect, Ioan, era exact ce imi doream. Eu prefer sa evit intalnirea cu ei si sa imi trag cadrele linistit :)

Serban Simbotelecan spunea...

Si un copy&paste de la alte completari ce le-am dat pe FB:
De fapt aici se facuse liniste, am mai tras vreo 2-3 cadre (faine zic :D) pana la ultimul, fara sa banuiesc ca ursul se apropiase. Asa ca am vrut sa am un cadru in care sa o am si pe Irina. Si chiar imi intrasem in elementul m
eu ca sa fotografiez, cum ursul nu mai mormaise din vale. ;-))

Am mai avut si alte intalniri in care l-am auzit, cei drept, nu chiar asa de aproape; de fiecare data zgomotul, cateva fluieraturi l-au facut sa nu mai faca galagie. La fel si aici a functionat, insa am coborat totusi repede ca sa evitam o intalnire mai neplacuta. Ursii de care vorbesc nu sunt obisnuiti cu omul (vezi cei din Brasov, Bucegi), asa ca evita ei intalnirile cu noi.
Am avut sansa chiar sa vad o data, impreuna cu mai multi colegi o ursoaiaca cu 2 pui, va pot spune ca pana le-am aratat ursoaica colegilor (tocmai ajunsesem pe un varf) si pana mi-am pus tele-ul pe aparat, a tulit-o cu puii intr-o vale.
Cum cel mai mult imi place sa fotografiez toamna la munte, baiul e ca atunci circula cel mai mult ursul, la fel si la inceputul primaverii. Deci trebuie sa cam fi pregatit si sa stii cum sa actionezi in aceste situatii, eu am aplicat ce stiam de la altii.

Laurentiu spunea...

Deja s-a colorat vegetatia un pic...abia a doua oara am zarit-o pe Irina in imagine.E fain ca exista acel drumeag care duce catre locul unde s-a oprit ea.
Faina!

Serban Simbotelecan spunea...

Da, Laurentiu. Ea este :) Chiar arata foarte fain acum, frunzele afinilor se inrosesc, iarba este deja aurie. Drumeagul e poteca, trece exact pe acolo pe stanca.

pheideas spunea...

Pesemne era o stana prin apropiere. :)

Serban Simbotelecan spunea...

Nu, Lucian, nu mai sunt demult acolo. E chiar foarte salbatica inca zona, fiind la limita rezervatiei stiintifice.

Ionut Hrenciuc spunea...

Un mare Bravo, mai les si pentru prezenta umana

Serban Simbotelecan spunea...

Salutari si multumesc, Ionut.

denisa spunea...

Woow, ce frumos !!! Parca esti in alta lume !! Minunat ! :)

Serban Simbotelecan spunea...

Multumesc, Denisa! :)

Trimiteți un comentariu